Feedback
 
Echipa HOINARII - www.hoinarii.blogspot.com
 
Si-alta data, si-alta data, o s-o facem si mai si mai lata!

Acuma 2 ani cand participam prima data la CA eram convins ca 3 pachete de tigari pe saptamana si 5 zile de leneveala, dar totul compensat cu un week-end pe munte o sa faca din noi mari comptetitori.
Anul acesta am ajuns la 5-6 zile de antrenament pe saptamana. Am mutat pregatirea aici intre betoane; poate nu e la fel de poetic, dar sigur e mai eficace.

De ce facem asta? Pentru ce ne antrenam ? Aud intrebarea in fiecare zi. Cum unui filatelist ii place sa colectioneze timbre, noua ne place sa alergam la 40 de grade in soare sau la 0 grade pe lapovita. Da, chiar ne place, desi e greu de inteles. Cum noi nu o sa putem sa il intelegem pe el nici el nu cred ca o sa ne inteleaga. Facem asta fiindca e pasiunea noastra. Si o facem cu daruire si punem suflet in ce facem.

Si am mai invatat ca mai avem mult, foarte mult de munca.
 
 
Echipa STRUMPHY - http://shtrumphy.climbeer.ro
 
Inainte sa ma apuc sa scriu aceste randuri am trecut peste pozele din editiile anterioare. Am vazut ca in 2002 cand Shtrumphy isi faceau debutul la CA eram niste copii. Niste copii dornici de aventura. Si asta s-a si intamplat atunci si in urmatorii 2-3 ani. Am trait de fiecare data, cu fiecare an la Adventure o noua aventura. De fiecare data o aventura frumoasa, ca o poveste cu zane, inorogi si alte personaje din basme doar ca noi Strumphy cu fiecare incercare pe care un Mumu Padurii ne-o punea in fata deveneam mai increzatori ca putem ajunge la urmatorul cp si la final fara nici o emotie. In fiacare an am plecat la concurs cu o cenusareasa a tehnicii moderne (Trabi de obicei – prietenul nostru cel mai bun si o data o batrana doamna dacie care numai dumnezeu stie din cate alte batrane a fost incropita). Asadar in fiecare an aventura noastra inceapea inca de pe drum. Inca de la primele rateuri ale lui Trabi pe primele serpentine sau de la primele incercari de a trece de 70 km/h [...]
 
 
HAlf Alternative scris de Alex Presecan
 
Balti pe drum… noroi care sare pe mine… bicicleta care incepe sa scoata tot felul de zgomote de zici ca acum o sa se rupa ceva…sunt ridicat din sa si pedalez la maxim pentru ca dintre muchii apare sosirea…ce mai conteaza… viteza maxima si trecem linia… premiul: o bucata de pepene care o sa aiba totdeauna un gust special si nu o sa se compare cu nici o alta plus o strangere de mana ca am terminat intregi aceasta aventura!

Cam asa s-a terminat… sa va spun si cum a inceput si ce a fost:
Pentru mine a fost o experienta inedita sa particip intr-o echipa in care o stiam doar pe Gianina si cu toate ca suntem din acelasi club ne intalneam doar a 2-a oara. Pe Mircea si Mihai i-am mai vazut doar in poze. Oricum am facut un oarecare antrenament si o pregatire psihica printr-un schimb de mailuri si impresii despre ce ar trebui sa facem si cum sa ne comportam la concurs. [pe larg]
 
 
Half Alternative scris de Gianina
 
Este martzi, nu vineri, si cu toate astea plecam la drum... yupi... Mergem spre Avrig si apoi la cabana la Alex, care a intins covorul verde si a aranjat camerele de 3 margarete. Desi plecam tarziu din Timisoara (ora20:00) Mihai, Alin si cu mine, ajungem nu la mult timp dupa masina Mardale&Ioana&Mircea. Pe drum aflam ca Botanicii (Titi, Calin, Norbi si Mara) nu vor mai innopta cu noi la Alex (ora 22 l-a prins pe Titi pe plantatie) asa ca ne vom vedea cu el in base camp, la Plaiul Foii, ei innoptand la Geoagiu.

Dormim foarte bine la Alex la cabana, luam micul dejun, mai niste cumparaturi in Fagaras si uite cum pe la ora 17 suntem si noi in Base Camp.
Gata, este ca si cum s-a dat startul trebuie sa ma misc repede in tot ce fac, ca sa pot dormi cat mai pot... asa ca rapid instalez cortul in timp ce Alin descarca bagajele, apoi facem sandwichuri pt tura de trekking.
Ora 18 sedintza avansati, Alin si Mardale pleaca la sedintza, eu imi propun sa imi pregatesc rucasul pt dimineatza si sa imi aranjez pt tura de bike necesarul... astfel incat cand vin din tura de trekking sa ma misc cat mai repede.

Ora 19 sedintza incepatori... noi suntem... Mircea si cu mine mergem la seditza, apoi dupa aceasta mergem toata echipa la cabana Plaiul Foii la o ciorba si facem planul. Planul este simplu tura de trekking dintr-una... fara somn, calculata de noi in aproximativ 20h. Facem estimari de timp pentru fiecare distantza dintre check pointuri si mai apoi vom incerca sa respectam estimarile. [pe larg]
 
 
Alternative TM si Strumphy scris de Imola Gyorgy
 
Carpathian Adventure 2008 a atras mai multa lume din club la start, asa ca fiecare echipa isi va povesti "povestea" separat. Doar ca echipa din care am facut eu parte "Alternative TM" s-a dublat destul de repede devenind nedespartita de echipa "Strumphy". Dar sa o luam pe rand, dupa cum au evoluat lucrurile.

Echipa "Alternative TM" formata din Ioana, Alin, Horia si eu avea planul stabilit de a pleca marti seara din TM spre Sibiu, cu pauza la Presecan la cabana, pe valea Avrigului si miercuri sa ajungem din timp in BC. Planul insa nu a functionat chiar ca la carte. Horia ne anunta duminica seara, ca nu va mai putea sa vina la concurs din motive obiective asa ca mai intai suntem pusi in situatia de a gasi un nou coechipier, deloc usor fiind timpul destul de scurt. Totusi il gasim "in familie" si anume il cooptam pe Radu, fratele mai mic al lui Horia. Echipa fiind restabilita reusim sa respectam in mare parte planul de a ajunge in BC. [pe larg]

 
 
Strumphy si ALternative TM scris de Oana
 
CA 2008 - Echipa Shtrumpho-Alternative (Mishu,Rzzz,Vali,Oana - Simu,Alin, Radu, Ioana) - Jurnal de tura si impresii - Inarmati-va cu rabdare ca am avut ce scrie !

In primavara lui 2008 ma suna RZZZ si-mi spune “Hai, nu ai chef sa refacm echipa de acum 2 ani? Si eu zic: « De ce nu ! la urma urmei ne-am simtit bine impreuna , motivatie exista iar conditia fizica se putea face ! »

Si asa dupa cateva saptamani de antrenament, nu foarte greu, asa cat sa ajungem in forma, unii mai mult iar altii mai putin, ajungem la saptamana cu concursul. [pe larg]
 
 
Botanicii scris de Calin
 
Mara s-a impus (cum era firesc de altfel) a fi medicul echipei inca de pe drumul Garana- Timisoara. Ne-a recomandat cam ce, si cum sa mancam, si de ce. Conditia mea fizica fiind foarte proasta, trebuie sa-mi mentin tot timpul organismul in stare de antrenament (probabil datorita faptului ca m-am apucat sa fac sport, cand altii isi incheiau cariera…).

Din cuza acestui lucru, mie mi s-a pus in vedere sa ma odihnesc pana la concurs: fara antrenament (sau cel mult cate unul extrem de usor), si fara SEX. Daca prima conditie am reusit cat- de cat sa o respect, a doua a fost chiar imposibil! I-am lasat sa vorbeasca! (invidiosii…!) Bine, ei probabil nu stiau ca sunt mai rau ca o femeie la pre- menopauza + ciclu la un loc daca sexu’ nu se intampla! Sau amoru’. Sau dragostea…(dar asta e subiectul unei viitoare discutii)
Mi-era foarte teama de un singur lucru: ca nu voi fi capabil sa-mi duc la sfarsit lupta, si voi abandona ca si anul precedent, iar din cauza mea, va abandona toata echipa. [pe larg]